vineri, 2 ianuarie 2009

Somnul



Somnul , atat de linistit si palid , mort esti parca . Oare asta e ? atat ? nimic mai mult , un somn adanc ,un somn adanc in dulcele mormant ? . Fara sa poti gandi , visa , vorbii . Fara un sunet , fara nimic ce poti simtii . Sau poate sarpele-ti va pedepsii pacate iar tu in iad vei arde dupa moarte . Vei plange si vei suferii in noapte , iar soapte si suspine iti vor fi desarte . Sau oare ingeri vor venii in calea ta si sufletul de rani vor vindeca . Apoi pe raze de lumina veti urca , in ceruri sus doar zi in inima tu vei avea . Ori intr-un alt corp vei fi transformat , pentru greselile pe care le-ai urmat , dar nestiind ce ai gresit , gresesti din nou la infinit .

luni, 29 decembrie 2008


Toamna


A venit toamna si toata lumea e uda , grabita si trista . Mie imi place toamna imi place atunci cand un idiot trece cu giganticul camion printr-o balta si ma face fleasca sau cand sunt mereu plin de namol si nu imi spal incaltarile niciodata pentru ca nu ar avea rost . E frumos cand fumezi pe strada si ti se stinge tigarea de cateva ori pana iti bagi pula in ea si o arunci . E frumos atunci cand vrei sa iesi in orash dar nu ai bani de o bere (nah.. asta e viata de student) si ajungi pe undeva suspendat in ganduri prin parc unde este numai ocazionalul politist care iti cere buletinul si ajungi sa porti o conversatie semiinteligenta cu el pentru ca omul se plictisete . Deci cateodata toamna uneste oamenii , ii face mai ascultatori mai dornici de companie . De obicei "ocazionalul" politist ma ducea la sectie pentru ca eu nu am niciodata buletinul la mine atunci cand imi trebuie dar de data asta nu s-a intamplat asa , de data asta a inteles si plictisit si-a aprins o tigare s-a asezat langa mine si am inceput sa discutam despre chestii banale . Toamna este frumoasa doar atunci cand ai umbrela .

Irealitatea vietii


Cu totii suntem actori pe marea scena a universului . Trist este ca unii isi cunosc deja scenariul iar altii trebuie sa improvizeze mereu . Asta e gresala in iluzia realitatii , cateodata 1,0,1,0,1,0...devine 0,0,0,0,0,1 iar tu nestiind ce sa faci orbit de lumina reflectoarelor trebuie sa completezi numerele lipsa , din 0 trebuie sa devii cumva 1 si atunci cand gresesti , El isi da seama ca esti o eroare si ca orice eroare trebuie sa nu mai existi . Singurul lucru bun este ca tu poti face din acel 0 si 2 poti fi mai mult , poti fi o eroare inteligenta poti fi propriul tau univers. Nonerorile sunt limitate , normale , tu nu , aici se schimba totul , de aici a pornit totul , El este speriat ..daa... stie ca poti face 2 si grabeste distrugerea erorii , dar atunci cand devii mai mult decat o eroare nu iti mai poate atinge nici un 2 .

Nervi si lacrimi



Nu , nu ai inteles bine , nervii sunt ai mei si lacrimile sunt ale tale . Incet incet incepi sa dispari umbra de lumina ce inca te zbati in intunericul mintii mele . Crezi ca imi pasa ? ei bine afla ca NU , esti un jeg si nu ai ce cauta aici iar intr-un sfarsit vei disparea inghitit de intunericul rece . NU te mai uita cu fata aia iertatoare la mine , esti o fantoma acum . Oricum nimanui nu ii pasa de tine PROSTULE , esti un prost crezand ca poti aduce putina lumina iar acum esti o umbra inchisa pe veci . Ce ? tot incerci sa ierti , sa fi bun ? esti mai jalnic decat am crezut , tu nu poti supravietuii aici , te vor devora toate umbrele intunecate , cauta refugiu in adancul gandurilor negre unde nimeni nu va indraznii sa se apropie de tine si poate atunci vei continua sa existi .


Lagarul Diminetii



Inecat in melancolia disperarii dispari incet , incet , in ganduri morbide si umbre neprietenoase iar singurul lucru de care te agati este o lacrima amara adusa de cerul cenusiu pe fereastra ta . Afara este la fel cum simti iar pomii au culoarea mortii . Te uiti in oglinda si vezi numai un chip fara viata , zambesti dar fara a zambii . Deja intunericul este singura ta liniste iar lumina rara a soarelui nu mai este binevenita ca alta data . Totul este urat , umed , jegos , rece iar speranta este ingropata de ura . Te pierzi in gandurile ce zboara si se pierd in universul mintii numai pentru ca acolo , in acel loc poti fi . Lagarul diminetii iti bate iar la usa iar tu asemeni unui nou nascut plangi , plangi ca existi .